KOBUDO


Antrenamentele de KOBUDO se vor desfaşura în cadrul antrenamentelor de karate din zilele de marți și joi pentru avansaţi, deoarece acestea presupun ceva experienţă şi stăpânire în tehnicile de arte marţiale.


Scurt istoric:

     În anul 1429, când cele trei regate din Okinawa sau unit sub conducerea lui Sho Hashi, probabil de teamă ca masele exploatate să nu se revolte, acesta a emis o lege prin care interzicea portul armelor. Până în acel moment artele marţiale cu mâinile goale, dar şi cele cu arme erau practicate foarte intens. Însă interdicţia de a folosi armele nu a făcut altceva decât să-i determine pe ţărani să îşi transforme uneltele din gospodării în arme de temut cu care ei puteau face faţă cu uşurinţă soldaţilor înarmaţi.
     Când luptătorii clanului Satsuma au invadat insula Okinawa, în 1609, s-au dat alte legi şi mai aspre împotriva practicării artelor marţiale, de către Shogun-ul Shimazu. Nici acum locuitorii nu au renunţat la artele marţiale, ci practicarea acestora în secret a devenit o necesitate vitală atât pentru supravieţuire căt şi pentru rezistenţă. Populaţia se antrena în secret, în locuri izolate, printre stânci, pe ţărmul mării, departe de oraşe şi de toate forţele de ocupaţie străine. Tehnicile practicate de începători nu le permiteau acestora să facă faţă atacurilor unor adversari bine înarmaţi. Astfel a apărut necesitatea adoptării unor arme, fie chiar şi improvizate care să poată opri soldaţii japonezi bine antrenaţi şi dotaţi cu arme redutabile. Aşadar multe ustensile şi unelte şi-au schimbat destinaţia devenind arme periculoase având şi avantajul că nu trezeau suspiciuni din partea autorităţilor.
     Vechile şcoli de arte marţiale au transmis în paralel tehnicile din diferite stiluri împreună cu tehnicile de kobudo ca un tot unitar, multe dintre combinaţiile executate cu mâinile goale putând fi executate la un nivel avansat cu arme tradiţionale, chiar cu ambele mâini (bo, tonfa, nunchaku, sai, kama, nunti, etc).
     În kobudo existau iniţial doar kata de bo (baston), mai târziu, pe măsură ce şcolile au continuat să predea acest stil au apărut şi kata cu alte arme.